Perhaps it was a melancholy comfort for an old man to be sunk in memories of women who would not come back from the far past, even while he fondled a… - Yasunari Kawabata

Any kind of inhumanity, given practice, becomes human. All the varieties of transgression are buried in the darkness of the world.

It may be said that the Master was plagued in his last match by modern rationalism, to which fussy rules were everything, from which all the grace and elegance of Go as art had disappeared, which quite dispensed with respect for elders and attached no importance to mutual respect as human beings. From the way of Go the beauty of Japan and the Orient had fled. Everything had become science and regulation. The road to advancement in rank, which controlled the life of a player, had become a meticulous point system. One conducted the battle only to win, and there was no margin for remembering the dignity and the fragrance of Go as an art. The modern way was to insist upon doing battle under conditions of abstract justice...

Deoarece concepția imortalității sufletului exprimă probabil
faptul că oamenii țin la viață, precum și atașamentul față de
morții lor, a crede că pe lumea cealaltă sufletul își păstrează
caracterul de aici al persoanei e doar o tradiție iluzorie și
întristătoare; auzind că omul ia cu el pe lumea cealaltă nu numai
înfățișarea din timpul vieții, dar până și sentimentele de dragoste
și ură, că, deși separați de moarte, părinții și copiii ar rămâne
părinți și copii, iar frații ar trăi mai departe acolo în aceeași
relație, că spiritele morților în Occident descriu în general o lume
a umbrelor asemănătoare cu societatea de aici, mie, dimpotrivă,
mi se pare foarte tristă tradiția atașării de o existență care nu
respectă decât ființa umană.
Și în antichitate pitagoreicii credeau că sufletele celor răi vor
trebui să sufere pe lumea cealaltă, înghesuite în corpuri de
dobitoace sau păsări.
În a treia zi, când sângele nu se uscase încă bine pe cruce, Isus
Christos s-a urcat la Cer, iar trupul Domnului a dispărut. „…iată
doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare. Și
înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia
către ele: De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci
S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în
Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâinile
oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar în a treia zi să învieze.”68
Când Raymond l-a întâlnit în Ceruri, Isus Christos purta o
haină de lumină, la fel cu cei doi. Și nu numai Christos, dar toți
oamenii în tărâmul spiritelor au veșminte țesute din lumină. Era
convins că sunt haine făcute de acele spirite din propriul suflet,cu alte cuvinte, că viața spirituală dusă pe Pământ devine
veșmântul lor după moarte. În relatarea lui se ascunde o
concepție morală din această lume. La fel ca în lumea de dincolo
buddhistă, și în cea descrisă de Raymond sunt șapte nivele, iar
sufletele, pe măsură ce evoluează, le urcă unul câte unul.