This is no world for gentle people - Yasunari Kawabata

Deoarece concepția imortalității sufletului exprimă probabil
faptul că oamenii țin la viață, precum și atașamentul față de
morții lor, a crede că pe lumea cealaltă sufletul își păstrează
caracterul de aici al persoanei e doar o tradiție iluzorie și
întristătoare; auzind că omul ia cu el pe lumea cealaltă nu numai
înfățișarea din timpul vieții, dar până și sentimentele de dragoste
și ură, că, deși separați de moarte, părinții și copiii ar rămâne
părinți și copii, iar frații ar trăi mai departe acolo în aceeași
relație, că spiritele morților în Occident descriu în general o lume
a umbrelor asemănătoare cu societatea de aici, mie, dimpotrivă,
mi se pare foarte tristă tradiția atașării de o existență care nu
respectă decât ființa umană.
Și în antichitate pitagoreicii credeau că sufletele celor răi vor
trebui să sufere pe lumea cealaltă, înghesuite în corpuri de
dobitoace sau păsări.
În a treia zi, când sângele nu se uscase încă bine pe cruce, Isus
Christos s-a urcat la Cer, iar trupul Domnului a dispărut. „…iată
doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare. Și
înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia
către ele: De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci
S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în
Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâinile
oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar în a treia zi să învieze.”68
Când Raymond l-a întâlnit în Ceruri, Isus Christos purta o
haină de lumină, la fel cu cei doi. Și nu numai Christos, dar toți
oamenii în tărâmul spiritelor au veșminte țesute din lumină. Era
convins că sunt haine făcute de acele spirite din propriul suflet,cu alte cuvinte, că viața spirituală dusă pe Pământ devine
veșmântul lor după moarte. În relatarea lui se ascunde o
concepție morală din această lume. La fel ca în lumea de dincolo
buddhistă, și în cea descrisă de Raymond sunt șapte nivele, iar
sufletele, pe măsură ce evoluează, le urcă unul câte unul.

She was afraid to touch the dictionary — Oki was even there. Innumerable words reminded her of him. To link whatever she saw and heard with her love was nothing less than to be alive. Her awareness of her body was inseparable from her memory of his embrace.

The bonds between men and women predate language, and while the words we have used to express those ties may have grown exceptionally subtle and refined since language first arose, they are still just words. Words make our loves richer and more complicated, yes, but much has also been lost on their account - shrouded in the trappings of the age, drunk on the vacuity of artificial thrills. The progress of language is both a friend to love between the sexes and its enemy. Such love abides, it seems, in the mysterious depths where language cannot reach. Perhaps it's a slight exaggeration to say that the language of love is a stimulant, a drug; but whatever led us humans to create such a language , it was not life itself - which is the root of love - and therefore that language cannot engender the life that is the root of all else.