Unlimited Quote Collections
Organize your favorite quotes without limits. Create themed collections for every occasion with Premium.
Long accustomed to a life of self-indulgent solitude, he began to yearn for the beauty of giving himself to others. The nobility of the word 'sacrifi… - Yasunari Kawabata
" "Long accustomed to a life of self-indulgent solitude, he began to yearn for the beauty of giving himself to others. The nobility of the word 'sacrifice' became clear to him. He took satisfaction in the feeling of his own littleness as a single seed whose purpose was to carry forward from the past into the future the life of the species called humanity. He even sympathized with the thought that the human species, together with the various kinds of minerals and plants, was no more than a small pillar that helped support a single vast organism adrift in the cosmos — and with the thought that it was no more precious than the other animals and plants.
English
Collect this quote
About Yasunari Kawabata
Yasunari Kawabata [川端 康成 Kawabata Yasunari] (14 June 1899 – 16 April 1972) was a Japanese short story writer and novelist known for his spare, lyrical, and subtly-shaded prose. In 1968 he became the first Japanese writer to receive the Nobel Prize for Literature.
Biography information from Wikiquote
Also Known As
Native Name:
川端 康成
Alternative Names:
Kawabata Yasunari
•
KAWABATA Yasunari
Related quotes. More quotes will automatically load as you scroll down, or you can use the load more buttons.
Additional quotes by Yasunari Kawabata
Limited Time Offer
Premium members can get their quote collection automatically imported into their Quotewise collections.
Deoarece concepția imortalității sufletului exprimă probabil
faptul că oamenii țin la viață, precum și atașamentul față de
morții lor, a crede că pe lumea cealaltă sufletul își păstrează
caracterul de aici al persoanei e doar o tradiție iluzorie și
întristătoare; auzind că omul ia cu el pe lumea cealaltă nu numai
înfățișarea din timpul vieții, dar până și sentimentele de dragoste
și ură, că, deși separați de moarte, părinții și copiii ar rămâne
părinți și copii, iar frații ar trăi mai departe acolo în aceeași
relație, că spiritele morților în Occident descriu în general o lume
a umbrelor asemănătoare cu societatea de aici, mie, dimpotrivă,
mi se pare foarte tristă tradiția atașării de o existență care nu
respectă decât ființa umană.
Și în antichitate pitagoreicii credeau că sufletele celor răi vor
trebui să sufere pe lumea cealaltă, înghesuite în corpuri de
dobitoace sau păsări.
În a treia zi, când sângele nu se uscase încă bine pe cruce, Isus
Christos s-a urcat la Cer, iar trupul Domnului a dispărut. „…iată
doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare. Și
înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia
către ele: De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci
S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în
Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâinile
oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar în a treia zi să învieze.”68
Când Raymond l-a întâlnit în Ceruri, Isus Christos purta o
haină de lumină, la fel cu cei doi. Și nu numai Christos, dar toți
oamenii în tărâmul spiritelor au veșminte țesute din lumină. Era
convins că sunt haine făcute de acele spirite din propriul suflet,cu alte cuvinte, că viața spirituală dusă pe Pământ devine
veșmântul lor după moarte. În relatarea lui se ascunde o
concepție morală din această lume. La fel ca în lumea de dincolo
buddhistă, și în cea descrisă de Raymond sunt șapte nivele, iar
sufletele, pe măsură ce evoluează, le urcă unul câte unul.
Loading...