Что наши лучшие желанья, Что наши свежие мечтанья Истлели быстрой чередой, Как листья осенью гнилой. - Alexander Pushkin

Şi iar cuprins de trândăvie, Cu suflet gol şi răvăşit, Se-aşază lacom el să fie De minţi străine instruit. Înşiră cărţi pe etajere, Romane seci şi efemere, Cu conţinut şi sterp şi-anost Citeşte mult şi fără rost. Dar un urât de moarte-l paşte: Ici se agită-o pocitură, Colea o nouă secătură. Femei şi cărţi îl fac să caşte; Şi peste tomurile grele, Tronând în praf, a tras perdele. Scăpând de-a lumii grea povară, Ca el, fugind de vălmăşag, M-atrase prietenia-i rară Şi chipul său atât de drag: Cu însuşirea-i spre visare Şi înclinările-i bizare; La minte rece şi tăios, Eu învrăjbit, el neguros, Ne-am potrivit în patimi jocul.

Любви все возрасты покорны;
Но юным, девственным сердцам
Ее порывы благотворны,
Как бури вешние полям

Привычка свыше нам дана:
Замена счастию она.