Знам, дами недостъпни има, далеч от страстите, шума, студени, чисти като зима, непостижими за ума — такива модни и надменни, със добродетели вродени.… - Alexander Pushkin

Pimen [writing in front of a sacred lamp]:
One more, the final record, and my annals
Are ended, and fulfilled the duty laid
By God on me a sinner. Not in vain
Hath God appointed me for many years
A witness, teaching me the art of letters;
A day will come when some laborious monk
Will bring to light my zealous, nameless toil,
Kindle, as I, his lamp, and from the parchment
Shaking the dust of ages will transcribe
My true narrations.

Şi iar cuprins de trândăvie, Cu suflet gol şi răvăşit, Se-aşază lacom el să fie De minţi străine instruit. Înşiră cărţi pe etajere, Romane seci şi efemere, Cu conţinut şi sterp şi-anost Citeşte mult şi fără rost. Dar un urât de moarte-l paşte: Ici se agită-o pocitură, Colea o nouă secătură. Femei şi cărţi îl fac să caşte; Şi peste tomurile grele, Tronând în praf, a tras perdele. Scăpând de-a lumii grea povară, Ca el, fugind de vălmăşag, M-atrase prietenia-i rară Şi chipul său atât de drag: Cu însuşirea-i spre visare Şi înclinările-i bizare; La minte rece şi tăios, Eu învrăjbit, el neguros, Ne-am potrivit în patimi jocul.

But whom to love?
To trust and treasure?
Who won’t betray us in the end?
And who’ll be kind enough to measure
Our words and deeds as we intend?