Jean-Paul Sartre Quotes

INEZ: Prove it. Prove it was no dream. It’s what one does, and nothing else, that shows the stuff one's made of.

GARCIN: I died too soon. I wasn't allowed time to - to do my deeds.

INEZ: One always dies too soon - or too late. And yet one's whole life is complete at that moment, with a line drawn neatly under it, ready for the summing up. You are - your life, and nothing else.

I don't even bother looking for words. It flows in me, more or less quickly. I fix nothing, I let it go. Through the lack of attaching myself to words, my thoughts remain nebulous most of the time. They sketch vague, pleasant shapes and then are swallowed up: I forget them almost immediately.

It is certain that we cannot escape anguish, for we are anguish.

A man rarely feels like laughing alone.

Then time started flowing again and the emptiness grew larger.

Lecturile Autodidactului mă pun în încurcătură întotdeauna. Brusc, îmi revin în minte numele ultimilor autori pe care i-a consultat: Lambert, Langlois, Larbaletrier, Lastex, Lavergne. Dintr-o străfulgerare am înţeles metoda Autodidactului: se instruieşte în ordine alfabetică. Il contemplu cu un fel de admiraţie. Cîtă voinţă îi trebuie ca să realizeze încetul cu încetul, cu încăpăţînare, un proiect atît de vast? Într-o zi, acum şapte ani (mi-a mărturisit că studiază de şapte ani) a intrat cu mare pompă în această sală. A parcurs cu privirea nenumăratele cărţi care acoperă pereţii şi probabil a spus, asemenea lui Rastignac: «Intre noi doi acum, Cunoaştere omenească!» S-a dus apoi să ia prima carte din primul raft de la extrema dreaptă; a deschis-o la prima pagină cu un sentiment de respect şi de teamă, însoţit cu o hotărîre de neclintit. Astăzi se află la L. A trecut deodată de la studiul coleopterelor la cel al teoriei cuantelor. A citit tot; a înmagazinat în capul lui jumătate din ce se ştie despre partenogeneză, jumătate din argumentele împotriva vivisecţiei. În urma lui, înaintea lui, e un univers. Şi se apropie ziua cînd va spune, închizînd ultimul volum din ultimul raft de la extrema stîngă: «Şi acum?»

Do you think that I count the days? There is only one day left, always starting over: it is given to us at dawn and taken away from us at dusk.

How can I, who have not the strength to hold my own past, hope to save the past of someone else?

As if there could be true stories: things happen in one way, and we retell them in the opposite way.

She smiled. First I lost the memory of her eyes, then the memory of her long body. I kept her smile as long as possible and then, finally lost that three years ago. Just now, brusquely, as I was taking the letter from the landlady's hands, it came back to me; I thought I saw Anny smiling. I try to refresh my memory: I need to feel all the tenderness that Anny inspires; it is there, this tenderness, it is near me, only asking to be born. But the smile does not return: it is finished. I remain dry and empty.

Revoluţionarul este individul care doreşte să schimbe lumea şi o depăşeşte în sensul viitorului către o ordine a valorilor pe care o inventează.

That God does not exist, I cannot deny, That my whole being cries out for God I cannot forget.

I had been born in order to fill
the great need I had of myself.

أينز: لماذا كنت تؤلمها هكذا؟
جارسيا: كان الأمر سهلا، كلمة واحدة كافية لتجعلها راضية ــ الجحيم

Faire, et en faisant se faire et n'être rien que ce qu'on fait