"Did you eat something that didn't agree with you?" asked Bernard. The Savage nodded. "I ate civilization." - Aldous Huxley

Every man's memory is his private literature.

When Bayazid was asked how old he was, he replied, 'Four years.' They said, 'How can that be?' He answered, 'I have been veiled from God by the world for seventy years, but I have seen Him during the last four years. The period during which one is veiled does not belong to one's life.' On another occasion someone knocked at the saint's door and cried, "Is Bayazid here?" Bayazid answered, "Is anybody here except God?"

Când eşti copil, mintea-ţi este un fel de soluţie saturată de sentiment, o emulsie a tuturor fiorilor — dar în stare latentă, într-o stare de nedeterminare. Îţi pare, spuse el încet, pe când stăm şi ne uitam în jos la faţa aceea micuţă pe care somnul o transfigurase în imaginea unei seninătăţi nepământene, îţi pare groaznic de rău pentru ei. N-au idee ce-i aşteaptă. Şaptezeci de ani de ambuscade şi trădări, de capcane camuflate şi decepţii. Şi de haz - asta-i momeala pusă în capcană. Distracţii — tot felul de distracţii. Distracţii sexuale, distracţii gastronomice, distracţiile puterii, ale confortului, posesiunii sau cruzimii. Ce fel de capcane îl mai aşteaptă pe micuţul drăgălaş culcat acolo sus în pătuţ? Nu te lasă inima să te gândeşti. Singura alinare e că nu ştii nimic înainte de întâmplare, iar apoi uiţi, sau îţi devine totul indiferent. Fiecare scenă a balconului se preschimbă într-o afacere de pigmei dintr-un alt univers! Şi desigur, la capăt te aşteaptă întotdeauna moartea.