Niciodată nu rămânem în prezent. Anticipăm viitorul, ca şi cum ni s-ar părea că soseşte prea greu şi încercăm să-l grăbim; evocăm trecutul, ca şi cum… - Blaise Pascal

" "

Niciodată nu rămânem în prezent. Anticipăm viitorul, ca şi cum ni s-ar părea că soseşte prea greu şi încercăm să-l grăbim; evocăm trecutul, ca şi cum am încerca să oprim repeziciunea cu care se îndepărtează de noi. Suntem atât de nesăbuiți, încât cutreierăm doar timpuri care nu sunt ale noastre și nu ne gândim nicio clipă la singurul timp care ne aparține; şi atât de vanitoși, încât visăm la timpuri care nu există în momentul de față, lăsând să ne scape singurul care există. Adevărul este că, adesea, prezentul e dureros. Îl ascundem privirii noastre, fiindcă ne provoacă suferinţă, iar dacă e plăcut, regretăm că se indepărtează. Încercăm să-l susţinem cu ajutorul viitorului și ne gândim cum să organizăm lucruri pe care nu le putem controla, pentru un moment la care nu putem fi siguri că vom ajunge. Dacă fiecare şi-ar analiza gândurile, le-ar găsi preocupate în întregime de trecut ori de viitor. Mai niciodată nu ne gândim la prezent, iar dacă o facem, e doar pentru a căpăta o perspectivă asupra viitorului. Prezentul nu e niciodată ţelul nostru. Trecutul şi prezentul ne sunt doar mijloacele de care ne folosim, singurul nostru țel fiind viitorul. Astfel, nu ajungem niciodată să trăim cu adevărat, ci doar sperăm să o facem. Și, din moment ce plănuim neîncetat cum să fim fericiți, inevitabil, nu vom fi niciodată.