Do rhinoceroses cough? - Eugène Ionesco

Not so with our characters. They have no metaphysics, no order, no law. They are miserable and they don’t know why. They are puppets, undone. In short, they represent modern man. Their situation is not tragic, since it has no relation to a higher order. Instead, it’s ridiculous, laughable, and derisory.

Vorbitul a tout propos şi hors de propos după modelul lui Paul Sterian, Ion I. Cantacuzino sau Emil Cioran este foarte hazardat si trebuie neapărat susţinut de graţia primului, silueta impozantă a secundului sau de naivitatea teribilă a celui de al treilea.

POMPIERUL: Nu vreţi să vă spun nişte poveşti?

DOAMNA SMITH: Vai, cum să nu, sunteţi o comoară. (îl îmbrăţişează.)

DOMNUL SMITH, DOAMNA MARTIN, DOMNUL MARTIN: Da, da, poveşti, bravo, bravo! (Aplaudă.)

POMPIERUL: Interesant e că poveştile pompierilor sunt toate adevărate şi trăite.

POMPIERUL: Vorbesc despre lucruri pe care le-am trăit pe pielea mea. Realitatea şi numai realitatea. Nimic din cărţi.

DOMNUL MARTIN: Aşa e, nu în cărţi găseşti adevărul, ci în viaţă.

DOAMNA SMITH: Daţi-i drumul!

DOMNUL MARTIN: Daţi-i drumul!

DOAMNA MARTIN: Linişte, începe.

POMPIERUL tuşeşte de mai multe ori: Iertaţi-mă, dar nu vă mai uitaţi aşa la mine. Mă jenez. Ştiţi că sunt timid.

DOAMNA SMITH: Ce comoară de om! (Îl îmbrăţişează.)

POMPIERUL: Încerc totuşi să încep. Dar promiteţi-mi că nu ascultaţi.

DOAMNA MARTIN: Păi, dacă nu ascultăm, n-auzim nimic.

POMPIERUL: La asta nu m-am gândit!

DOAMNA SMITH: V-am zis eu: are suflet de copil.

DOMNUL MARTIN, DOMNUL SMITH: Vai ce copil mic şi scump! (îl îmbrăţişează.)

DOAMNA MARTIN: Curaj.

POMPIERUL: Bine. (Tuşeşte, apoi începe cu o voce tremu-rând de emoţie.) Câinele şi boul, fabulă experimentală: „într-o bună zi, alt bou l-a întrebat pe alt câine: «Tu de ce nu ţi-ai înghiţit trompa? — Pardon, i-a răspuns câinele, am crezut că-s elefant.»