Eugène Ionesco Quotes

In the history of humanity there are no civilizations or cultures which fail to manifest, in one or a thousand ways, this need for an absolute that is called heaven, freedom, a miracle, a lost paradise to be regained, peace, the going beyond History... There is no religion in which everyday life is not considered a prison; there is no philosophy or ideology that does not think that we live in alienation.... Humanity has always had a nostalgia for the freedom that is only beauty, that is only real; life, plenitude, light.

Lumea are nevoie să te cuprindă, pentru totdeauna, într-o definiţie simplă, scurtă şi definitivă, asupra căreia niciodată să nu revină. Iar insul este obligat să se conformeze propriei sale definiţiuni. Uneori îi place. Alteori se sufocă.

I have no ideas before I write a play. I have them when I have finished it ... I believe that aritistic creation is spontaneous. It is for me.

POMPIERUL: Nu vreţi să vă spun nişte poveşti?

DOAMNA SMITH: Vai, cum să nu, sunteţi o comoară. (îl îmbrăţişează.)

DOMNUL SMITH, DOAMNA MARTIN, DOMNUL MARTIN: Da, da, poveşti, bravo, bravo! (Aplaudă.)

POMPIERUL: Interesant e că poveştile pompierilor sunt toate adevărate şi trăite.

POMPIERUL: Vorbesc despre lucruri pe care le-am trăit pe pielea mea. Realitatea şi numai realitatea. Nimic din cărţi.

DOMNUL MARTIN: Aşa e, nu în cărţi găseşti adevărul, ci în viaţă.

DOAMNA SMITH: Daţi-i drumul!

DOMNUL MARTIN: Daţi-i drumul!

DOAMNA MARTIN: Linişte, începe.

POMPIERUL tuşeşte de mai multe ori: Iertaţi-mă, dar nu vă mai uitaţi aşa la mine. Mă jenez. Ştiţi că sunt timid.

DOAMNA SMITH: Ce comoară de om! (Îl îmbrăţişează.)

POMPIERUL: Încerc totuşi să încep. Dar promiteţi-mi că nu ascultaţi.

DOAMNA MARTIN: Păi, dacă nu ascultăm, n-auzim nimic.

POMPIERUL: La asta nu m-am gândit!

DOAMNA SMITH: V-am zis eu: are suflet de copil.

DOMNUL MARTIN, DOMNUL SMITH: Vai ce copil mic şi scump! (îl îmbrăţişează.)

DOAMNA MARTIN: Curaj.

POMPIERUL: Bine. (Tuşeşte, apoi începe cu o voce tremu-rând de emoţie.) Câinele şi boul, fabulă experimentală: „într-o bună zi, alt bou l-a întrebat pe alt câine: «Tu de ce nu ţi-ai înghiţit trompa? — Pardon, i-a răspuns câinele, am crezut că-s elefant.»

DAISY: I never knew you were such a realist-I thought you were more poetic. Where's your imagination? There are many sides to reality. Choose the one that's best for you. Escape into the world of imagination.

Good men make good rhinoceroses, unfortunately. It's

When I was born, I was almost fourteen years old. That's why I was able to understand more easily than most what it was all about.

إنه يكتب لأنه يتساءل عن ماهية العالم, أو لأنه يريد أن يبرر وجوده, أو لأنه يرغب فى تأدية رسالة أخلاقية أو سياسية.. ولكنها كلها علل وأعذار تخفى وراءها باعثا أعمق لا يستطيع الفكر إدراك كنهه. وربما لم يكن هذا الباعث سوى شهوة الخلق.

It is true that all authors have tried to make propaganda. The great ones are those who failed, who have gained access, consciously or not, to a deeper and more universal reality.

JULIETTE: Camera n-are fereastră.
REGELE, cu aceeași încântare: N-are fereastră! Ieși. Cauți lumina. O găsești. Îi zâmbești. Ca să ieși, răsucești cheia în broască, deschizi ușa, răsucești din nou cheia, încui ușa. Tu unde locuiești?
JULIETTE: În pod.
REGELE: Ca să cobori, o iei pe scări, cobori o treaptă, încă o treaptă, încă o treaptă, încă o treaptă, încă o treaptă, încă o treaptă. Ca să te îmbraci, îți pui ciorapii, pantofii...
JULIETTE: Pantofii scâlciați!
REGELE: Rochia. Extraordinar!...
JULIETTE: O rochie urâtă, de doi bani.
REGELE: Nu știi ce spui. Vai, ce frumoasă e o rochie urâtă!
JULIETTE: Am avut un abces. Mi-au scos o măsea.
REGELE: Suferim mult. Durerea scade, dispare. Ce ușurare! Pe urmă suntem așa fericiți.
JULIETTE: Sunt obosită, obosită, obosită.
REGELE: Pe urmă ne odihnim. E bine.
JULIETTE: Eu n-am vreme să-mi trag sufletul.
REGELE: Poți să speri că vei avea...Mergi, iei un coș, te duci la cumpărături. Îi zici bună ziua băcanului.
JULIETTE: E un moș obez, scârbos. Așa urât, că până și pisicile și păsările o iau la goană.
REGELE: Ce minunat! Scoți portmoneul, plătești, primești restul. La piață sunt bunătăți de toate culorile, salate verzi, cireșe roșii, struguri aurii, vinete mov...tot curcubeul!...Extraordinar, nu-ți vine să crezi. E un basm.
JULIETTE: Pe urmă mă întorc... pe același drum.
REGELE: De două ori pe același drum! Deasupra, cerul! Poți să-l privești de două ori pe zi. Respiri. Nu-ți trece niciodată prin minte că respiri. Gândește-te. Adu-ți aminte. Sunt sigur că nu-ți dai seama. E un miracol.
JULIETTE: Și pe urmă, pe urmă, spăl vasele din ajun. Farfurii pline de grăsime care lipește. Și pe urmă, am de gătit.
REGELE: Ce bucurie!
JULIETTE: Da' de unde! Mi s-a acrit. M-am săturat.
REGELE: Ți s-a acrit! Sunt unii oameni pe care nu-i pot înțelege. E minunat să ți se acrească, și să-ți ieși din minți și să nu-ți ieși din minți, și să fii nemulțumit și să fii mulțumit, și să te resemnezi și să bați cu pumnul în masă. Lumea se-agită, vorbim ș

Poezia este destinata poeziei si nu publicului. Poetul nu are nevoie de public. Publicul confunda poezia cu sansoneta.

Why do people always expect authors to answer questions? I am an author because I want to ask questions. If I had answers, I'd be a politician.

Criza limbajului

Ruptura între ființă și gandire.Gandirea,golită de ființă,se usucă,se vestejește,nu mai e gandire.Într-adevăr,gandirea e expresia ființei,coincide cu ființa.Poți vorbi fără să gandești.Pentru asta avem la dispoziție clișeele,adică automatismele.Gandirea adevărată nu poate fi decat vie.

AMÉDÉE: Slavery has been abolished, my love . . .
MADELEINE: I’m not your love . . .
AMÉDÉE: Slaves belong to the past . . .
MADELEINE: Well, I’m a modern slave, then!

BÉRENGER - (a Jean) Você tem força.
JEAN - Sim, eu tenho força: Tenho força por várias razões. Em primeiro lugar, eu
tenho força, porque eu tenho força e em segundo lugar, eu tenho força, porque tenho
força moral. E mais: também tenho força, porque não sou alcoólatra, meu caro. Eu não
o quero magoar, mas devo lhe dizer, que na realidade o que pesa é o álcool.
BÉRENGER - (a Jean) Quanto a mim, sinto pouca força para agüentar a vida. Talvez
também não tenha muito interesse nisso.
A solidão pesa-me. E a sociedade também.
JEAN - (a Bérenger) Você se contradiz. É a solidão que pesa ou é a multidão? Você se
toma por um pensador e não tem nenhuma lógica.
BÉRENGER - (a Jean) Viver é uma coisa anormal.