Works in ChatGPT, Claude, or Any AI
Add semantic quote search to your AI assistant via MCP. One command setup.
The world is a good judge of things, for it is in natural ignorance, which is man's true state. The sciences have two extremes which meet. The first … - Blaise Pascal
" "The world is a good judge of things, for it is in natural ignorance, which is man's true state. The sciences have two extremes which meet. The first is the pure natural ignorance in which all men find themselves at birth. The other extreme is that reached by great intellects, who, having run through all that men can know, find they know nothing, and come back again to that same ignorance from which they set out; but this is a learned ignorance which is conscious of itself. Those between the two, who have departed from natural ignorance and not been able to reach the other, have some smattering of this vain knowledge and pretend to be wise. These trouble the world and are bad judges of everything. The people and the wise constitute the world; these despise it, and are despised. They judge badly of everything, and the world judges rightly of them.
English
Collect this quote
About Blaise Pascal
Blaise Pascal (19 June 1623 – 19 August 1662) was a French mathematician, logician, physicist and theologian.
Biography information from Wikiquote
Also Known As
Pen Names:
Louis de Montalte
•
Amos Dettonville
•
Salomon de Tultie
Alternative Names:
Pascal
•
Dettonville
•
Paskal Blez
Related quotes. More quotes will automatically load as you scroll down, or you can use the load more buttons.
Additional quotes by Blaise Pascal
Niciodată nu rămânem în prezent. Anticipăm viitorul, ca şi cum ni s-ar părea că soseşte prea greu şi încercăm să-l grăbim; evocăm trecutul, ca şi cum am încerca să oprim repeziciunea cu care se îndepărtează de noi. Suntem atât de nesăbuiți, încât cutreierăm doar timpuri care nu sunt ale noastre și nu ne gândim nicio clipă la singurul timp care ne aparține; şi atât de vanitoși, încât visăm la timpuri care nu există în momentul de față, lăsând să ne scape singurul care există. Adevărul este că, adesea, prezentul e dureros. Îl ascundem privirii noastre, fiindcă ne provoacă suferinţă, iar dacă e plăcut, regretăm că se indepărtează. Încercăm să-l susţinem cu ajutorul viitorului și ne gândim cum să organizăm lucruri pe care nu le putem controla, pentru un moment la care nu putem fi siguri că vom ajunge. Dacă fiecare şi-ar analiza gândurile, le-ar găsi preocupate în întregime de trecut ori de viitor. Mai niciodată nu ne gândim la prezent, iar dacă o facem, e doar pentru a căpăta o perspectivă asupra viitorului. Prezentul nu e niciodată ţelul nostru. Trecutul şi prezentul ne sunt doar mijloacele de care ne folosim, singurul nostru țel fiind viitorul. Astfel, nu ajungem niciodată să trăim cu adevărat, ci doar sperăm să o facem. Și, din moment ce plănuim neîncetat cum să fim fericiți, inevitabil, nu vom fi niciodată.
Loading...