The difference between false memories and true ones is the same as for jewels: it is always the false ones that look the most real, the most brillian… - Salvador Dalí

Creo en el humanismo del ojo del culo.

My supreme game is to imagine myself dead, devoured by worms. I close my eyes and, with incredible details of absolute, scatological precision, I see myself being slowly eaten and digested by an infernal swarm of large greenish maggots gorging themselves on my flesh.

"Şi pentru că nu reuşesc să împărtăşesc niciuna dintre uimirile lor "cabotine", le spun că nu mă miră absolut nimic din ce se întâmplă în univers şi chiar aşa şi este. Unul dintre barcelonezi - un ceasornicar foarte cunoscut, ajuns la capătul răbdării îmi zice:
- Nu vă miră nimic! Bine. Să ne imaginăm că e miezul nopţii şi că la orizont se vede o geană de lumină, ca şi cum ar fi zorile. Priviţi atent şi chiar vedeţi răsărind soarele. La miezul nopţii! Nici asta nu v-ar mira?
- Nu, răspund, câtuşi de puţin.
Ceasornicarul barcelonez strigă:
- Ei bine, pe mine m-ar mira! Şi încă aşa de tare, încât aş crede c-am înnebunit.
Atunci Salvador Dali a lăsat să cadă unul din acele răspunsuri lapidare al căror secret el singur îl deţine:
- Da' de unde?! Eu aş crede că soarele a-nnebunit."