If you refuse to study anatomy, the arts of drawing and perspective, the mathematics of aesthetics, and the science of color, let me tell you that th… - Salvador Dalí

It is under such cultural circumstances that our contemporaries, systematically cretinised by the mechanicism and the architecture of auto-punition, by psychological bureaucratic congratulations, by ideological disorder and imaginative fasting, by affective paternal hungers of all kinds, seek in vain - to bite into the doting and triumphal sweetness of the plump, atavistic, tender, militarist and territorial hack of some hitlerian nurse, in order at last to be able, no matter how, to communicate with the totemic consecrated host that has just been elevated in front of their own noses and which, as is known and understood, was nothing else than the spiritual and symbolic nourishment that catholicism offered during the centuries to appease the cannibal frenzy of moral and irrational hungers.

Que hablen bien o mal, lo importante es que hablen de mí, aunque confieso que me gusta que hablen mal porque eso significa que las cosas me van muy bien. De los mediocres no habla nadie, y cuando hablan sólo dicen maravillas.

"Şi pentru că nu reuşesc să împărtăşesc niciuna dintre uimirile lor "cabotine", le spun că nu mă miră absolut nimic din ce se întâmplă în univers şi chiar aşa şi este. Unul dintre barcelonezi - un ceasornicar foarte cunoscut, ajuns la capătul răbdării îmi zice:
- Nu vă miră nimic! Bine. Să ne imaginăm că e miezul nopţii şi că la orizont se vede o geană de lumină, ca şi cum ar fi zorile. Priviţi atent şi chiar vedeţi răsărind soarele. La miezul nopţii! Nici asta nu v-ar mira?
- Nu, răspund, câtuşi de puţin.
Ceasornicarul barcelonez strigă:
- Ei bine, pe mine m-ar mira! Şi încă aşa de tare, încât aş crede c-am înnebunit.
Atunci Salvador Dali a lăsat să cadă unul din acele răspunsuri lapidare al căror secret el singur îl deţine:
- Da' de unde?! Eu aş crede că soarele a-nnebunit."