Erasmus

Ya da yaşamın boyunca hem kendine hem de başkalarına karşı duyduğun sorumluluğu terbiyeli şekilde yerine getirebilir misin (çünkü terbiyeli davranış sadece bir yetenek değildir, her eylemin başıdır), elinde her an sana yardıma hazır, şu benim ikizim ve vekilim 'Kendini Beğenmişlik' olmasa? Her fırsatta tam anlamıyla benim rolümü üstlenir kendisi. Çünkü insanın kendini beğenmesi kadar delice bir şey olabilir mi? Kendine hayran olması kadar? Ama insan kendini beğenmese, makul, hoşa giden ve terbiyeli bir davranış sergileyebilir mi?

It is not the office that brings honour to the man, but the man to the office.

Dulce bellum inexpertis.

Everybody hates a prodigy, detests an old head on young shoulders.

The working of miracles is old and out-dated; to teach the people is too laborious; to interpret scripture is to invade the prerogative of the schoolmen; to pray is too idle; to shed tears is cowardly and unmanly; to fast is too mean and sordid; to be easy and familiar is beneath the grandeur of him, who, without being sued to and intreated, will scarce give princes the honour of kissing his toe; finally, to die for religion is too self-denying; and to be crucified as their Lord of Life, is base and ignominious.

I myself once heard a great fool (a great scholar I would have said) undertaking in a laborious discourse to explain the mystery of the Holy Trinity; in the unfolding whereof, that he might shew his wit and reading, and together satisfy itching ears, he proceeded in a new method, as by insisting on the letters, syllables, and proposition, on the concord of noun and verb, and that of noun substantive, and noun adjective; the auditors all wondered, and some mumbled to themselves that hemistich of Horace, Why all this needless trash?

The highest form of bliss is living with a certain degree of folly.

Το πρώτο πράγμα που θα κάνω, όταν έχω χρήματα, είναι να αγοράσω ελληνικά βιβλία και κατόπιν θα αγοράσω ρούχα.

The chief element of happiness is this: to want to be what you are.

Când Platon se îndoia dacă locul femeii se află printre vietuitoarele înzestrate cu judecată sau printre cele lipsite de minte, voia doar să arate prostia nemăsurată a sexului frumos. Femeia e tot femeie, orice ar face, adică tot proastă, oricât s-ar strădui să se prefacă. Încă nu-mi vine a crede să fie femeile aşa de proaste încât să le supere cele ce am spus aici. Sunt doar de acelaşi sex cu ele, sunt Prostia. Dovedindu-le proaste nu le fac oare supremul elogiu? Şi, la o dreaptă cumpănire, ar trebui să vadă că mie, Prostiei, îmi datorează ele fericirea lor cu mult mai mare decât a bărbatilor. Nu eu le-am dat farmecele şi aţâţările, pe care cu drept cuvânt le socotesc ele mai de preţ decât orice şi care le ajută să-i înlănţuiască până şi pe cei mai crunţi tirani? De unde vine oare sluţenia bărbaţilor, cu pielea lor plină de păr, cu barba aceea ca o pădure, de par bătrâni şi în floarea vârstei? De la cel mai mare dintre vicii, înţelepciunea. Dimpotrivă, femeile au obraji catifelati, vorbă cristalină, piele netedă, tot atâtea semne ale unei tinereţi veşnice. Au ele vreo altă dorinţă în viaţă decât să placă bărbaţilor? Gătelile, sulemenelile, băile, dichisirea părului, parfumurile, mirodeniile şi toate celelalte care slujesc la înfrumuseţarea chipului, ochilor ori ascund beteşugurile, nu sunt inchinate acestui scop? Şi nu prostia le ajută pe femei să şi-l atingă? Dacă bărbaţii îndură fără crâcnire toanele femeilor, o fac ei oare din alt motiv decât pentru că aşteaptă ca ele să-i răsplătească dăruindu-le plăcere? Iar plăcerea e totuna cu prostia. Cine ia aminte la toate neroziile pe care le spune şi la toate prostiile pe care le săvârşeşte bărbatul care vrea să intre pe sub pielea unei femei nici că are nevoie de mai bună dovadă.

I put up with this church, in the hope that one day it will become better, just as it is constrained to put up with me in the hope that I will become better.

Doğal sayılabilecek ortalama tutkular vardır, örneğin vatan sevgisi, çocuklara, ana babaya ve dostlara duyulan şefkat. Sıradan insan bütün bunlara çok önem verir. Ama azizler bu tür duyguları ya ruhlarından söküp atmaya ya da ruhun ruhun en üst köşesine yükseltmeye çalışır; amaçları babalarını babaları değilmiş gibi sevmektir, sonuçta babanın can verdiği sadece beden değil de nedir?

"Dulce bellum inexpertis

"War is very sweet to those who have never tried it.

Ego mundi civis esse cupio, communis omnium, vel peregrinus magis.

nada le importe morir a quien jamás vivió.