But even if I know what governs their trajectory, if I know the rules of the movement of things and how things are organized and how certain mutation… - Eugène Ionesco

JULIETTE: Camera n-are fereastră.
REGELE, cu aceeași încântare: N-are fereastră! Ieși. Cauți lumina. O găsești. Îi zâmbești. Ca să ieși, răsucești cheia în broască, deschizi ușa, răsucești din nou cheia, încui ușa. Tu unde locuiești?
JULIETTE: În pod.
REGELE: Ca să cobori, o iei pe scări, cobori o treaptă, încă o treaptă, încă o treaptă, încă o treaptă, încă o treaptă, încă o treaptă. Ca să te îmbraci, îți pui ciorapii, pantofii...
JULIETTE: Pantofii scâlciați!
REGELE: Rochia. Extraordinar!...
JULIETTE: O rochie urâtă, de doi bani.
REGELE: Nu știi ce spui. Vai, ce frumoasă e o rochie urâtă!
JULIETTE: Am avut un abces. Mi-au scos o măsea.
REGELE: Suferim mult. Durerea scade, dispare. Ce ușurare! Pe urmă suntem așa fericiți.
JULIETTE: Sunt obosită, obosită, obosită.
REGELE: Pe urmă ne odihnim. E bine.
JULIETTE: Eu n-am vreme să-mi trag sufletul.
REGELE: Poți să speri că vei avea...Mergi, iei un coș, te duci la cumpărături. Îi zici bună ziua băcanului.
JULIETTE: E un moș obez, scârbos. Așa urât, că până și pisicile și păsările o iau la goană.
REGELE: Ce minunat! Scoți portmoneul, plătești, primești restul. La piață sunt bunătăți de toate culorile, salate verzi, cireșe roșii, struguri aurii, vinete mov...tot curcubeul!...Extraordinar, nu-ți vine să crezi. E un basm.
JULIETTE: Pe urmă mă întorc... pe același drum.
REGELE: De două ori pe același drum! Deasupra, cerul! Poți să-l privești de două ori pe zi. Respiri. Nu-ți trece niciodată prin minte că respiri. Gândește-te. Adu-ți aminte. Sunt sigur că nu-ți dai seama. E un miracol.
JULIETTE: Și pe urmă, pe urmă, spăl vasele din ajun. Farfurii pline de grăsime care lipește. Și pe urmă, am de gătit.
REGELE: Ce bucurie!
JULIETTE: Da' de unde! Mi s-a acrit. M-am săturat.
REGELE: Ți s-a acrit! Sunt unii oameni pe care nu-i pot înțelege. E minunat să ți se acrească, și să-ți ieși din minți și să nu-ți ieși din minți, și să fii nemulțumit și să fii mulțumit, și să te resemnezi și să bați cu pumnul în masă. Lumea se-agită, vorbim ș

The purpose of the Collège was the demolition of culture, even of surrealism, which they considered too organized. But make no mistake, these people were graduates of the Ecole Normale Supérieure and highly cultured. Their method was based on puns and practical jokes—le canular. There is a great tradition of puns in Anglo-Saxon literature — Shakespeare, Alice in Wonderland — but not in French. So they adopted it. They believed that the science of sciences is the pataphysique and its dogma, le canular.

MRS. SMITH: Well, this is how it was. It is difficult for me to speak openly to you, but a fireman is also a confessor.