"Spun oamenii ca au cautat viata intreaga "femeia ideala", si n-au gasit-o. Absurd. O puteau gasi in orice femeie, dar pentru aceasta le trebuia iubi… - Mircea Eliade

For the past fifty years at least, Western scholars have approached the study of myth from a viewpoint markedly different from, let us say, that of the nineteenth century. Unlike their predecessors, who treated myth in the usual meaning of the word, that is, as "fable," "invention," "fiction," they have accepted it as it was understood in archaic societies, where, on the contrary, "myth" means a "true story" and, beyond that, a story that is a most precious possession because it is sacred, exemplary, significant. This new semantic value given the term "myth" makes its use in contemporary parlance somewhat equivocal. Today, that is, the word is employed both in the sense of "fiction" or "illusion" and in that familiar especially to ethnologists, sociologists, and historians of religions, the sense of "sacred tradition, primordial revelation, exemplary model." … the Greeks steadily continued to empty mythos of all religious and metaphysical value. Contrasted both with logos and, later, with historia, mythos came in the end to denote "what cannot really exist." On its side, Judaeo-Christianity put the stamp of "falsehood" and "illusion" on whatever was not justified or validated by the two Testaments.

Și prieteniile își au viața lor. Durează atât timp cât sunt necesare creșterii a doua suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povara; nu-ți mai spune nimic și nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârșit.

Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.

O prietenie care durează o viață întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obișnuință și atunci e tristă și neinteresantă. Dar poate să fie și o ”căsătorie spirituală”, un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste granițele omenescului.

Odată, când eram mic, mă întorceam acasă într-un car cu fân. Asta se petrecea la via noastră de lângă Râmnicu-Sărat. Adormisem și m-am trezit deodată, singur în carul cu fân - și deasupra mea erau numai stele. Erau numai stele. Și parcă totul se oprise pe loc. Parcă timpul nu mai curgea. Nu erau decât stele.