Am iubit întotdeauna pe mai multe planuri, n-am ştiut să sacrific totul pentru un sâmbure de adevăr sau de viaţă, de aceea m-am lovit de toate pragur… - Mircea Eliade

Dar cel care a cunoscut unirea aceea de neînțeles pentru experiența și mintea omenească, știe că de la un anumit nivel viața nu mai are sfârșit, că omul moare pentru că e singur, e despărțit, despicat în două, dar că printr-o mare îmbrățișare se regăsește pe sine într-o ființă cosmică, autonomă și eternă.

"This example, it seems to us, suffices to show in what way the nonreligious man of modern societies is still nourished and aided by the activity of his unconscious, yet without thereby attaining to a properly religious experience and vision of the world. The unconscious offers him solutions for the difficulties of his own life, and in this way plays the role of religion, for, before making an existence a creator of values, religion ensures its integrity, From one point of view it could almost be said that in the case of those moderns who proclaim that they are nonreligious, religion and mythology are "eclipsed" in the darkness of their unconscious — which means too that in such men the possibility of reintegrating a religious vision of life lies at a great depth. Or, from the Christian point of view, it could also be said that nonreligion is equivalent to a new "fall" of man — in other words, that nonreligious man has lost the capacity to live religion consciously, and hence to understand and assume it; but that, in his deepest being, he still retains a memory of it, as, after the first "fall," his ancestor, the primordial man, retained intelligence enough to enable him to rediscover the traces of God that are visible in the world. After the first "fall," the religious sense descended to the level of the ' 'divided" consciousness"; now, after the second, it has fallen even further, into the depths of the unconscious; it has been "forgotten," Here the considerations of the historian of religions end.
Here begins the realm of problems proper to the philosopher, the psychologist, and even the theologian."

Stăpânul nostru, al tuturor, este astăzi Războiul, începu din nou Ştefan. El a confiscat întreaga istorie contemporană, timpul în care am fost ursiţi să trăim. Europa întreagă trăieşte ca un monstruos automat, pus în mişcare de veştile lansate în fiecare minut de sutele de posturi de radio, de ediţiile speciale ale ziarelor, de convorbirile între prieteni... Chiar când rămânem singuri, tot la Război ne gândim, adică, tot sclavii Istoriei suntem. Teroarea evenimentelor este nu numai umilitoare pentru fiecare dintre noi, ca fiinţe umane, dar este, în cele din urmă, sterilă. Nimic nu se alege din acest contact permanent cu Istoria; nu ne îmbogăţim cu nimic, nu descoperim nimic care să merite într-adevăr să fie descoperit...