Tu ştii foarte bine ce vreau să spun, repetase Ştefan. Poate mai există şi altceva în afară de dragoste. Poate există undeva o posibilitate deschisă … - Mircea Eliade

These thirty years, and more, that I've spent among exotic, barbaric, indomitable gods and goddesses, nourished on myths, obsessed by symbols, nursed and bewitched by so many images which have come down to me from those submerged worlds, today seem to me to be the stages of a long initiation. Each one of these divine figures, each of these myths or symbols, is connected to a danger that was confronted and overcome. How many times I was almost lost, gone astray in this labyrinth where I risked being killed... These were not only bits of knowledge acquired slowly and leisurely in books, but so many encounters, confrontations, and temptations. I realize perfectly well now all the dangers I skirted during this long quest, and, in the first place, the risk of forgetting that I had a goal... that I wanted to reach a "center".

„Un om trăieşte autentic... Un credincios nu are mai mult de două, trei experienţe religioase în toată viaţa lui, adăugase. Restul e rutină. Ca şi viaţa noastră: o serie nesfârşită de automatisme. Doar câteva ceasuri autentice la zece, cincisprezece ani. Şi când vrei să ieşi din rutină, faci istorie...

Nu puteam crede că sunt și eu asemenea celorlalte mii de muritori nefericiți, care iubesc și uită, și mor fără să socotească nimic etern, nimic definitiv.