Man becomes aware of the sacred because it manifests itself, shows itself, as something wholly different form the profane. To designate the act of ma… - Mircea Eliade

Mă leg pe tine, pământule, că eu voi fi a lui Allan, și a nimănui altuia. Voi crește din el ca iarba din tine. Și cum aștepți tu ploaia, așa îi voi aștepta eu venirea, și cum îți sunt ție razele, așa va fi trupul lui mie. Mă leg în fața ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, și tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupră-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă minți, maica mea. Dacă mă simți aproape, cum te simt eu acum, și cu mâna și cu inelul, întărește-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viață de rod și de joc să-i dau. Să fie viața noastră ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. Să fie îmbrățișarea noastră ca cea dintâi zi a monsoon-ului. Ploaie să fie sărutul nostru. Și cum tu niciodată nu obosești, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, și tu, maică, mi l-ai adus aproape.

"This example, it seems to us, suffices to show in what way the nonreligious man of modern societies is still nourished and aided by the activity of his unconscious, yet without thereby attaining to a properly religious experience and vision of the world. The unconscious offers him solutions for the difficulties of his own life, and in this way plays the role of religion, for, before making an existence a creator of values, religion ensures its integrity, From one point of view it could almost be said that in the case of those moderns who proclaim that they are nonreligious, religion and mythology are "eclipsed" in the darkness of their unconscious — which means too that in such men the possibility of reintegrating a religious vision of life lies at a great depth. Or, from the Christian point of view, it could also be said that nonreligion is equivalent to a new "fall" of man — in other words, that nonreligious man has lost the capacity to live religion consciously, and hence to understand and assume it; but that, in his deepest being, he still retains a memory of it, as, after the first "fall," his ancestor, the primordial man, retained intelligence enough to enable him to rediscover the traces of God that are visible in the world. After the first "fall," the religious sense descended to the level of the ' 'divided" consciousness"; now, after the second, it has fallen even further, into the depths of the unconscious; it has been "forgotten," Here the considerations of the historian of religions end.
Here begins the realm of problems proper to the philosopher, the psychologist, and even the theologian."

Az álmokban, az álmodozásokban rejlő nosztalgia, vágy, lelkesedés stb. képei olyan erők, amelyek a történelmileg meghatározott emberi lényt saját „történelmi pillanatába” zárt világánál százszorta gazdagabb szellemi világba röpítik át.