Eugène Ionesco Quotes

Bucuriile mele sunt triste pentru că ele manifestă o acceptare a nu ştiu căror legi inferioare. Sunt deficiente faţă de orice tristeţe care nu trebuie să privească decât neîmplinirea mea în absolut.

But History was against me. History is right, objectively speaking. I'm just a historical dead end. I hope at least that my fate will serve as an example to you all and to posterity.

Ce matin, quand tu t'es regardé dans la glace tu ne t'es pas vu.
C'est parce que je n'étais pas encore là. (IX, 59)

Iubiți cititori...fiecare dintre voi are dreptate, numai ceilalți greșesc. Totdeauna. Cu o condiție: nici unul dintre voi să nu-și închipuie că e celalalt. Nu vă încredeți în afirmațiile altora. Repuneți totul în discuție. Fiți voi înșivă. Nu ascultați nici un sfat: cu excepția acestuia.

In the history of humanity there are no civilizations or cultures which fail to manifest, in one or a thousand ways, this need for an absolute that is called heaven, freedom, a miracle, a lost paradise to be regained, peace, the going beyond History... There is no religion in which everyday life is not considered a prison; there is no philosophy or ideology that does not think that we live in alienation.... Humanity has always had a nostalgia for the freedom that is only beauty, that is only real; life, plenitude, light.

You know, the Cathars believed that the world was not created by God but by a demon who had stolen a few technological secrets from Him and made this world — which is why it doesn’t work. I don’t share this heresy. I’m too afraid! But I put it in a play called This Extraordinary Brothel, in which the protagonist doesn’t talk at all. There is a revolution, everybody kills everybody else, and he doesn’t understand. But at the very end, he speaks for the first time. He points his finger towards the sky and shakes it at God, saying, “You rogue! You little rogue!” and he bursts out laughing. He understands that the world is an enormous farce, a canular played by God against man, and that he has to play God’s game and laugh about it.

Rhinocéros , Eugène Ionesco

Le Vieux Monsieur et le Logicien vont s’asseoir à l’une des tables de la terrasse, un peu à droite et derrière Jean et Bérenger.
Bérenger, à Jean : Vous avez de la force.
Jean : Oui, j’ai de la force, j’ai de la force pour plusieurs raisons. D’abord, j’ai de la force parce que j’ai de la force, ensuite j’ai de la force parce que j’ai de la force morale. J’ai aussi de la force parce que je ne suis pas alcoolisé. Je ne veux pas vous vexer, mon cher ami, mais je dois vous dire que c’est l’alcool qui pèse en réalité.
Le Logicien, au Vieux Monsieur : Voici donc un syllogisme exemplaire. Le chat a quatre pattes. Isidore et Fricot ont chacun quatre pattes. Donc Isidore et Fricot sont chats.
Le Vieux Monsieur, au Logicien : Mon chien aussi a quatre pattes.
Le Logicien, au Vieux Monsieur : Alors c’est un chat.
Bérenger, à Jean : Moi, j’ai à peine la force de vivre. Je n’en ai plus envie peut-être.
Le Vieux Monsieur, au Logicien après avoir longuement réfléchi : Donc logiquement mon chien serait un chat.
Le Logicien, au Vieux Monsieur : Logiquement, oui. Mais le contraire est aussi vrai.
Bérenger, à Jean : La solitude me pèse. La société aussi.
Jean, à Bérenger : Vous vous contredisez. Est-ce la solitude qui pèse, ou est-ce la multitude ? Vous vous prenez pour un penseur et vous n’avez aucune logique.
Le Vieux Monsieur, au Logicien : C’est très beau la logique.
Le Logicien, au Vieux Monsieur : A condition de ne pas en abuser.
Bérenger, à Jean : C’est une chose anormale de vivre.
Jean : Au contraire. Rien de plus naturel. La preuve : tout le monde vit.
Bérenger : Les morts sont plus nombreux que les vivants. Leur nombre augmente. Les vivants sont rares.
Jean : Les morts, ca n’existe pas, c’est le cas de le dire !… Ah ! ah !… (Gros rire) Ceux-là aussi vous pèsent ? Comment peuvent peser des choses qui n’existent pas ?
Bérenger: Je me demande moi-même si j’existe !
Jean, à Bérenger : Vous n’existez pas, mon cher, parce que vous ne pensez pas ! Pensez

POMPIERUL: Nu vreţi să vă spun nişte poveşti?

DOAMNA SMITH: Vai, cum să nu, sunteţi o comoară. (îl îmbrăţişează.)

DOMNUL SMITH, DOAMNA MARTIN, DOMNUL MARTIN: Da, da, poveşti, bravo, bravo! (Aplaudă.)

POMPIERUL: Interesant e că poveştile pompierilor sunt toate adevărate şi trăite.

POMPIERUL: Vorbesc despre lucruri pe care le-am trăit pe pielea mea. Realitatea şi numai realitatea. Nimic din cărţi.

DOMNUL MARTIN: Aşa e, nu în cărţi găseşti adevărul, ci în viaţă.

DOAMNA SMITH: Daţi-i drumul!

DOMNUL MARTIN: Daţi-i drumul!

DOAMNA MARTIN: Linişte, începe.

POMPIERUL tuşeşte de mai multe ori: Iertaţi-mă, dar nu vă mai uitaţi aşa la mine. Mă jenez. Ştiţi că sunt timid.

DOAMNA SMITH: Ce comoară de om! (Îl îmbrăţişează.)

POMPIERUL: Încerc totuşi să încep. Dar promiteţi-mi că nu ascultaţi.

DOAMNA MARTIN: Păi, dacă nu ascultăm, n-auzim nimic.

POMPIERUL: La asta nu m-am gândit!

DOAMNA SMITH: V-am zis eu: are suflet de copil.

DOMNUL MARTIN, DOMNUL SMITH: Vai ce copil mic şi scump! (îl îmbrăţişează.)

DOAMNA MARTIN: Curaj.

POMPIERUL: Bine. (Tuşeşte, apoi începe cu o voce tremu-rând de emoţie.) Câinele şi boul, fabulă experimentală: „într-o bună zi, alt bou l-a întrebat pe alt câine: «Tu de ce nu ţi-ai înghiţit trompa? — Pardon, i-a răspuns câinele, am crezut că-s elefant.»

BÉRENGER - (a Jean) Você tem força.
JEAN - Sim, eu tenho força: Tenho força por várias razões. Em primeiro lugar, eu
tenho força, porque eu tenho força e em segundo lugar, eu tenho força, porque tenho
força moral. E mais: também tenho força, porque não sou alcoólatra, meu caro. Eu não
o quero magoar, mas devo lhe dizer, que na realidade o que pesa é o álcool.
BÉRENGER - (a Jean) Quanto a mim, sinto pouca força para agüentar a vida. Talvez
também não tenha muito interesse nisso.
A solidão pesa-me. E a sociedade também.
JEAN - (a Bérenger) Você se contradiz. É a solidão que pesa ou é a multidão? Você se
toma por um pensador e não tem nenhuma lógica.
BÉRENGER - (a Jean) Viver é uma coisa anormal.

The French Revolution liberated people from the power of the aristocrats. But the bourgeoisie that took over represented the exploitation of man by man, and had to be destroyed — as in the Russian Revolution, which then degenerated into totalitarianism, Stalinism, and genocide. The more you make revolutions, the worse it gets. Man is driven by evil instincts that are often stronger than moral laws … there is a higher order, but man can separate himself from it because he is free — which is what we have done. We have lost the sense of this higher order, and things will get worse and worse, culminating perhaps in a nuclear holocaust — the destruction predicted in the Apocalyptic texts. Only our apocalypse will be absurd and ridiculous because it will not be related to any transcendence. Modern man is a puppet, a jumping jack.

Assassin! Misérable! Tu m'as tuée et maintenant tu ne veux pas que je m'empoisonne!

Good men make good rhinoceroses, unfortunately. It's

Je meurs, vous entendez, je veux dire que je meurs, je n'arrive pas à le dire, je ne fais que de la littérature.

We need to be virtually bludgeoned into detachment from our daily lives, our habits and mental laziness, which conceal from us the strangeness of the world. Without a fresh virginity of mind, without a new and healthy awareness of existential reality, there can be no theatre and no art either; the real must be in a way dislocated, before it can be re-integrated.

We moved back to Romania when I was thirteen, and my world was shattered. I hated Bucharest, its society, and its mores — its anti-Semitism for example. I was not Jewish, but I pronounced my r’s as the French do and was often taken for a Jew, for which I was ruthlessly bullied.… It was the time of the rise of Nazism and everyone was becoming pro-Nazi — writers, teachers, biologists, historians … It was a plague! They despised France and England because they were yiddified and racially impure.