Nu-ţi dai seama ce copleşitor lucru e să simţi câteodată că timpul ţi-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că a… - Mircea Eliade

Toţi suntem trişti, spunea el. Nu se vede întotdeauna, dar toţi oamenii sunt trişti.

The worldly man lives in society, marries, establishes a family; Yoga prescribes absolute solitude and chastity. The worldly man is “possessed” by his own life; the yogin refuses to “let himself live”; to continual movement, he opposes his static posture, the immobility of āsana; to agitated, unrhythmical, changing respiration, he opposes prānāyāma, and even dreams of holding his breath indefinitely; to the chaotic flux of psychomental life, he replies by “fixing thought on a single point,” the first step to that final withdrawal from the phenomenal world which he will obtain through pratyāhāra. All of the yogic techniques invite to one and the same gesture—to do exactly the opposite of what human nature forces one to do. From solitude and chastity to samyama, there is no solution of continuity. The orientation always remains the same—to react against the “normal,” “secular,” and finally “human” inclination.

În literatură, oamenii elementari, cu pasiuni puternice, dominați de un singur viciu sau oarecum maniaci, par vii și autentici. Ceilalți, mai ales oamenii buni, blânzi, inteligenți și, în primul rând, oamenii preocupați de probleme morale, par fazi, fără contur, lipsiți de personalitate. În fond, literar vorbind, sunt neinteresanți.