Timpul d-tale interior, singurul care contează, îţi aparţine. Poţi munci visând, sau amintindu-ţi, sau gândind. Numai munca săvârşită întru împlinire… - Mircea Eliade

Camaraderia între un bărbat şi o femeie tânără este posibilă numai dacă amândoi sunt foarte inteligenţi sau dacă amândoi iubesc. Altminteri, este o simplă tovărăşie mai mult sau mai puţin insipidă, foarte puţin interesantă sufleteşte, sau o etapă preliminarie unei legături tot atât de puţin interesante. Iar prietenia între un bărbat şi o femeie tânără este, de asemenea, un mare cuvânt, cu majusculă, dacă nu e alimentată de inteligenţă şi susţinută de dragostea pe care fiecare din ei o poartă unei alte persoane. Tovărăşiile acelea agreabile şi impure pe care le numim prietenii se rezumă de cele mai multe ori la vizite frecvente, la oarecare confidenţe şi la o caldă familiaritate; mai sus nu răzbat...

"The abyss that divides the two modalities of experience — sacred and profane — will be apparent when we come to describe sacred space and the ritual building of the human habitation, or the varieties of the religious experience of time, or the relations of religious man to nature and the world of tools, or the consecration of human life itself, the sacrality with which man’s vital functions (food, sex, work and so on) can be charged. Simply calling to mind what the city or the house, nature, tools, or work have become for modern and nonreligious man will show with the utmost vividness all that distinguishes such a man from a man belonging to any archaic society, or even form a peasant of Christian Europe. For modern consciousness, a physiological act — eating, sex, and so on — is in sum only an organic phenomenon, however much it may still be encumbered by tabus (imposing, for example, particular rules for "eating properly" or forbidding some sexual behavior disapproved by social morality). But for the primitive, such an act is never simply physiological; it is , or can become, a sacrament, that is, a communion with the sacred."

Nu te cunosc, nu ştiu cine eşti, nu ştiu ce faci. Nu pot avea secrete faţă de dumneata. N-am spus asta la nimeni, dar d-tale ţi-o pot spune: totul depinde de Timp. Dacă nu rezolvi problema asta chiar acum, cât eşti tânără, te prinde viaţa şi te macină pe dinlăuntru, şi într-o zi te trezeşti bătrână, iar în ziua următoare te trezeşti pe patul de moarte, şi atunci e prea târziu ca să mai încerci ceva. Trebuie să cauţi asta acum, cât eşti tânără. Asta e o problemă de tinereţe...
Ce trebuie să caut? îl întrebase Ileana.
Să scapi de Timp. Să ieşi din Timp. Priveşte bine în jurul d-tale: ţi se fac din toate părţile semne, încrede-te în semne. Urmăreşte-le...