There are eras in which you can only move forward by going in the opposite direction. - Mircea Eliade

E ciudat cât de incapabil sunt să prevăd evenimente esențiale, să ghicesc oamenii care schimbă mai târziu firul vieții mele

When the sacred manifests itself in any hierophany, there is not only a break in the homogeneity of space; there is also a revelation of an absolute reality, opposed to the nonreality of the vast surrounding expanse. The manifestation of the sacred ontologically founds the world. In the homogenous and infinite expanse, in which no point of reference is possible and hence no orientation can be established, the hierophany reveals an absolute fixed point, a center.

Mă leg pe tine, pământule, că eu voi fi a lui Allan, și a nimănui altuia. Voi crește din el ca iarba din tine. Și cum aștepți tu ploaia, așa îi voi aștepta eu venirea, și cum îți sunt ție razele, așa va fi trupul lui mie. Mă leg în fața ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, și tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupră-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă minți, maica mea. Dacă mă simți aproape, cum te simt eu acum, și cu mâna și cu inelul, întărește-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viață de rod și de joc să-i dau. Să fie viața noastră ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. Să fie îmbrățișarea noastră ca cea dintâi zi a monsoon-ului. Ploaie să fie sărutul nostru. Și cum tu niciodată nu obosești, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, și tu, maică, mi l-ai adus aproape.