Ne uitam amândoi în dragoste, ca doi bolnavi care-și alină durerile. - Mircea Eliade

The crude product of nature, the object fashioned by the industry of man, acquire their reality, their identity, only to the extent of their participation in a transcendent reality.

"Înainte vreme, un scriitor care voia să spună ceva despre viaţă sau despre moarte scria sus pe carte "Despre viaţă" sau "Despre moarte" şi începea să-şi aştearnă gândurile după cum se pricepea; mai bine sau mai rău, cu experienţa lui şi cu experienţa altora. Acum, există o modă nouă. Acum scrii pe carte Dostoievski sau Nietzsche şi începi să spui ce-ţi trăsneşte ţie prin cap despre tot ce ar fi putut gândi sau nu gândi Dostoievski şi Nietzsche."

The interpretations of Freud are more and more successful because they are among the myths accessible to modern man. The myth of the murdered father, among others, reconstituted and interpreted in Totem and Taboo. It would be impossible to ferret out a single example of slaying the father in primitive religions or mythologies. This myth was created by Freud. And what is more interesting: the intellectual élite accept it (is it because they understand it? Or because it is "true" for modern man?)