Chiar melomanii îl irită, oamenii aceia maceraţi de o singură patimă, neputincioşi să trăiască fără muzică, fără concupiscenţă fonică, palizi şi rafi… - Mircea Eliade

" "

Chiar melomanii îl irită, oamenii aceia maceraţi de o singură patimă, neputincioşi să trăiască fără muzică, fără concupiscenţă fonică, palizi şi rafinaţi, cu ochii extatici sau orbi, injectaţi de voluptate, adunându-se unii lângă alţii şi abandonându-se viciului, fără pudoare, fără reculegere, juisând în public, probabil felicitându-se de sensibilitatea lor muzicală. Sunt afemeiaţi, invertiţi sau masochişti ai spiritului; spiritul, de obicei, e ponderat şi are iniţiativa asupra obiectelor, constrânge şi purifică senzaţiile, dar la ei spiritul e biciuit de voluptate, e posedat de inspiraţia vreunui sentiment uriaş (toţi compozitorii au fost sentimentali, pasionaţi şi abulici, chiar Beethoven).