How fleeting, how brief, how fragile is the life of a man, and how subject to misfortune, assailed already by a multitude of diseases and accidents, buildings which collapse, shipwrecks, earthquakes, lightning! We do not need to add war to our woes, and yet it causes more woe than all the others.

The working of miracles is old and out-dated; to teach the people is too laborious; to interpret scripture is to invade the prerogative of the schoolmen; to pray is too idle; to shed tears is cowardly and unmanly; to fast is too mean and sordid; to be easy and familiar is beneath the grandeur of him, who, without being sued to and intreated, will scarce give princes the honour of kissing his toe; finally, to die for religion is too self-denying; and to be crucified as their Lord of Life, is base and ignominious.

But tell me, I beseech you, what man is that would submit his neck to the noose of wedlock, if, as wise men should, he did but first truly weigh the inconvenience of the thing? Or

Când Platon se îndoia dacă locul femeii se află printre vietuitoarele înzestrate cu judecată sau printre cele lipsite de minte, voia doar să arate prostia nemăsurată a sexului frumos. Femeia e tot femeie, orice ar face, adică tot proastă, oricât s-ar strădui să se prefacă. Încă nu-mi vine a crede să fie femeile aşa de proaste încât să le supere cele ce am spus aici. Sunt doar de acelaşi sex cu ele, sunt Prostia. Dovedindu-le proaste nu le fac oare supremul elogiu? Şi, la o dreaptă cumpănire, ar trebui să vadă că mie, Prostiei, îmi datorează ele fericirea lor cu mult mai mare decât a bărbatilor. Nu eu le-am dat farmecele şi aţâţările, pe care cu drept cuvânt le socotesc ele mai de preţ decât orice şi care le ajută să-i înlănţuiască până şi pe cei mai crunţi tirani? De unde vine oare sluţenia bărbaţilor, cu pielea lor plină de păr, cu barba aceea ca o pădure, de par bătrâni şi în floarea vârstei? De la cel mai mare dintre vicii, înţelepciunea. Dimpotrivă, femeile au obraji catifelati, vorbă cristalină, piele netedă, tot atâtea semne ale unei tinereţi veşnice. Au ele vreo altă dorinţă în viaţă decât să placă bărbaţilor? Gătelile, sulemenelile, băile, dichisirea părului, parfumurile, mirodeniile şi toate celelalte care slujesc la înfrumuseţarea chipului, ochilor ori ascund beteşugurile, nu sunt inchinate acestui scop? Şi nu prostia le ajută pe femei să şi-l atingă? Dacă bărbaţii îndură fără crâcnire toanele femeilor, o fac ei oare din alt motiv decât pentru că aşteaptă ca ele să-i răsplătească dăruindu-le plăcere? Iar plăcerea e totuna cu prostia. Cine ia aminte la toate neroziile pe care le spune şi la toate prostiile pe care le săvârşeşte bărbatul care vrea să intre pe sub pielea unei femei nici că are nevoie de mai bună dovadă.

PREMIUM FEATURE

Advanced Search Filters

Filter search results by source, date, and more with our premium search tools.