Mircea Eliade Quotes

Deci mutatia a avut loc în epoca — mitica sau nu, putin îmi pasa, eu, ca om de stiinta, nu ma las impresionat de cuvinte — a avut loc în epoca imediat urmatoare izgonirii din Paradis. Pedeapsa de care vorbeste capitolul III din cartea Genezei aceasta a fost: amnezia. Corpul omenesc a uitat pur si simplu ca fusese înzestrat cu o functiune capitala: autoregenerarea celulelor...

Atunci am înțeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci și sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alții, că, în sfârșit, totul se uită sau se poate uita.

Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii - sau nu-ţi aduci aminte - când au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă. Şi totuşi, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvânt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îţi rămâne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificaţia ei.

Asta n-o vor înțelege ei niciodată: că nu ești dator să ajungi ceva, că nu trebuie să parvii nicăieri, că ceea ce importă în primul rând este să fii tu și să poți rămâne tu însuți în orice împrejurare a vieții.

Dna Moscu îi privise tot timpul zâmbind, parcă s-ar fi rugat să fie iertată că nu ia parte la discuție. Bănuiește cât de interesantă, savantă, instructivă, dar e prea obosită ca s-o urmărească. Doamna Moscu, firește, nu auzise niciun cuvânt; sunetele trecuseră alături de urechile ei, fără rezistențe, fără urme.

The great cosmic illusion is a hierophany.... One is devoured by Time, not because one lives in Time, but because one believes in its reality, and therefore forgets or despises eternity.

The psychological and parapsychological experience of the East in general, and of yoga in particular, is unchallengeably more extensive and more organized than the experience on which the Western theories of the structure of the psyche have been erected.

"This example, it seems to us, suffices to show in what way the nonreligious man of modern societies is still nourished and aided by the activity of his unconscious, yet without thereby attaining to a properly religious experience and vision of the world. The unconscious offers him solutions for the difficulties of his own life, and in this way plays the role of religion, for, before making an existence a creator of values, religion ensures its integrity, From one point of view it could almost be said that in the case of those moderns who proclaim that they are nonreligious, religion and mythology are "eclipsed" in the darkness of their unconscious — which means too that in such men the possibility of reintegrating a religious vision of life lies at a great depth. Or, from the Christian point of view, it could also be said that nonreligion is equivalent to a new "fall" of man — in other words, that nonreligious man has lost the capacity to live religion consciously, and hence to understand and assume it; but that, in his deepest being, he still retains a memory of it, as, after the first "fall," his ancestor, the primordial man, retained intelligence enough to enable him to rediscover the traces of God that are visible in the world. After the first "fall," the religious sense descended to the level of the ' 'divided" consciousness"; now, after the second, it has fallen even further, into the depths of the unconscious; it has been "forgotten," Here the considerations of the historian of religions end.
Here begins the realm of problems proper to the philosopher, the psychologist, and even the theologian."

Și prieteniile își au viața lor. Durează atât timp cât sunt necesare creșterii a doua suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povara; nu-ți mai spune nimic și nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârșit.

Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.

O prietenie care durează o viață întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obișnuință și atunci e tristă și neinteresantă. Dar poate să fie și o ”căsătorie spirituală”, un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste granițele omenescului.