Nu există loc în budism pentru folosirea efortului. Fii doar obișnuit și nimic mai mult. Ușurează-ți intestinele, elimină apa, pune-ți hainele, mănâncă-ți hrana. Când ești obosit, du-te și te întinde. Oamenii ignoranți vor râde de tine, dar cei înțelepți vor înțelege... Pe măsură ce mergi dintr-un loc în altul, dacă îl privești pe fiecare ca pe căminul tău, ele toate vor fi într-adevăr așa, fiindcă, atunci când circumstanțele se produc, nu trebuie să încerci să le schimbi. Astfel obișnuințele voastre de simțire, care produc karma pentru cele Cinci Iaduri, vor deveni de la sine Marele Ocean al Eliberării.

...nu fiţi indulgenţi (indulgenta e o laşitate) şi să nu vă fie frică să mărturisiţi clar că tot ce se face în cultura noastră este nouăzeci şi nouă la sută rizibil şi unu la sută lizibil. Nu aveţi încredere nici în acest lizibil şi aveţi mai degrabă încredere în ilizibil. când vi s-o prezenta ceva ilizibil, adică ceva care trebuie nu să fie recunoscut, ci cunoscut pentru întâia dată, poate să găsiţi acolo ceva trainic.

[...]Tinerii aceştia vor păstra întotdeauna faţă de femei o atitudine confuză, lipsită de perspective şi de nuanţe. Într-o continuă disponibilitate conjugală, ei vor privi femeia sexual şi sentimental, adică posesiv. Cred că le-ar fi greu să cunoască o femeie frumoasă, fară să aibă îndată un joc mental — de imaginaţie sau de tactică — orientat sexual. Oricâte femei ar cunoaşte şi ar avea, nu vor intui totuşi decât un singur tip (sau o singură faţetă) feminin: soaţa, femeia asupra căreia el are drepturi legale. O camaradă, o prietenă, o colaboratoare, o amantă, o maestră sau o elevă (in dragoste) — le sunt inaccesibile.

Asta n-o vor înțelege ei niciodată: că nu ești dator să ajungi ceva, că nu trebuie să parvii nicăieri, că ceea ce importă în primul rând este să fii tu și să poți rămâne tu însuți în orice împrejurare a vieții.

Întrucât nu poți face ce doreşti, doreşte-ți ceea ce poți face.

Iubiți cititori...fiecare dintre voi are dreptate, numai ceilalți greșesc. Totdeauna. Cu o condiție: nici unul dintre voi să nu-și închipuie că e celalalt. Nu vă încredeți în afirmațiile altora. Repuneți totul în discuție. Fiți voi înșivă. Nu ascultați nici un sfat: cu excepția acestuia.

Oricât de mult ai iubi o femeie, oricâtă încredere ai avea în ea, oricare ar fi siguranța în viitor pe care ți-o dă trecutul ei, ești întotdeauna mai mult sau mai puțin gelos. Dacă ai fost îndrăgostit, cu adevărat îndrăgostit, desigur ai resimțit această nevoie de a izola de restul lumii ființa în a cărei inimă ai vrea să fii numai tu. Mi se pare că oricât ar fi de indiferentă la ceea ce o înconjoară, femeia iubită își pierde din parfumul și din armonia ei în contact cu oamenii și cu lucrurile.

Mai obișnuia să spună că nimic nu trebuie să fie adevărat, ci totul trebuie să pară adevărat.

- Adevărat nu înseamnă felul cum eşti făcut, a spus Calul de Piele. E un lucru care ţi se-ntâmplă. Când cineva ţine la tine vreme-ndelungată, nu doar ca să se joace cu tine, ci fiindcă te iubeşte CU ADEVĂRAT, atunci devii şi tu Adevărat.
- Şi doare? a întrebat Iepurele.
- Uneori, a zis Calul de Piele, care nu minţea niciodată. Dar când eşti Adevărat, nu iei în seamă durerea.
- Şi se întamplă dintr-odată, ca şi cum te-ar fi întors cineva cu cheia, sau pas cu pas? a întrebat Iepurele.
- Nu se-ntâmplă dintr-odată, a spus Calul de Piele. Devii treptat. Şi durează mult. De-asta nu prea li se-ntîmplă celor care se sparg uşor, au muchii tăioase sau trebuie păstraţi cu grijă. În general, când ajungi Adevărat, nu mai ai mult păr, îţi ies ochii din găvane, te lasă încheieturile şi eşti ponosit. Dar lucrurile astea n-au nicio importanţă, fiindcă odată ce eşti Adevărat, nu mai poti să fii urât decât pentru cei care nu-nţeleg.

Aceasta este filozofia daoistă a naturaleței, potrivit căreia o persoană nu este cu adevărat liberă, detașată sau pură atunci când starea sa este rezultatul unei discipline artificiale (meșteșugite, nefirești, afectate). Acea persoană doar imită puritatea, se „preface” că are conștiința clară. De aici neplăcuta mulțumire a celor care sunt religioși în chip deliberat și metodic.

Am iubit întotdeauna pe mai multe planuri, n-am ştiut să sacrific totul pentru un sâmbure de adevăr sau de viaţă, de aceea m-am lovit de toate pragurile şi m-au dus valurile cum au vrut.

...cineva care știe a iubi cu adevărat poate experimenta voluptatea oricât de neînsemnată ar fi atingerea trupului celuilalt. Îi explicasem atunci că, pentru mine, posesiunea e mult mai neînțeleasă și mai complicată decât se pare. E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeți sau să-l cucerești. Mai mult ne închipuim că posedăm decât posedăm.