Eugène Ionesco Quotes

Zaci pe caldarîm,în stradă... E lume multă.Toți se grăbesc.Își închipuie că au o țintă,nu știu cu adevărat încotro se duc.Strigi.Se dau de-o parte ca să nu te calce în picioare,căci nu sunt cruzi,sunt doar nepăsători.Își poartă în ei propria moarte,nu o pot purta pe a ta..

Vorbitul a tout propos şi hors de propos după modelul lui Paul Sterian, Ion I. Cantacuzino sau Emil Cioran este foarte hazardat si trebuie neapărat susţinut de graţia primului, silueta impozantă a secundului sau de naivitatea teribilă a celui de al treilea.

Nefericire cel ce vrea să-şi păstreze originalitatea! Ei bine, asta e. Am sa ma apar impotriva tuturor! Puşca, unde mi-e puşca? (Se întoarce cu faţa către capetele de rinoceri din fundal şi strigă) Am să mă apăr împotriva lumii întregi, mă voi apăra! Sunt ultimul om şi voi rămîne aşa pînă la cea din urmă suflare! Nu mă dau bătut!

MR. SMITH: Oh dear, oh dear, oh dear. [Silence.]
MR. MARTIN: Don't you feel well? [Silence.]
MRS. SMITH: No, he's wet his pants. [Silence.]
MRS. MARTIN: Oh, sir, at your age, you shouldn't. [Silence.]
MR. SMITH: The heart is ageless. [Silence.]

La pénicilline et la lutte contre l'alcoolisme sont bien plus efficaces que les changements de gouvernements.

Desigur bucuria este sentimentul unei certitudini sau unei împliniri de viaţă. Ştim însă cu toţii că viaţa este moarte.Tristeţea este, poate, sentimentul incertitudinii sau al neîmpliniţii mele în viaţă. Aceasta este însă necesară pentru mântuirea mea spirituală. Tristeţea — sentiment de moarte în această viaţă — este reversul bucuriei faţă de viaţa mea în moarte.Bucuria neîmplinită are această tristeţe spirituală; tristeţea este luminată de bucuria împlinirii dincolo, în spirit

Un médecin consciencieux doit mourir avec le malade s'ils ne peuvent pas guérir ensemble. Le commandant d'un bateau périt avec le bateau, dans les vagues. Il ne lui survit pas.

De obicei nu ești singur în gingurătate. Aduci și restul lumii cu tine.

Atunci, stimată doamnă, cred că nu mai încape nici o îndoială, ne-am mai văzut, iar dumneavoastră sunteţi chiar soţia mea.

Toată problema prepoporanistă a lui Alecu Russo, problema specificului românesc, a formelor goale ale culturii, teoria pseudomorfozelor culturii, a simbolismului ce revelează el singur adevăratul nostru spirit: cel latin, a sămănătorismului ce revelează el singur adevăratul nostru spirit: cel rural, a ortodoxismului ce revelează el singur adevăratul nostru spirit: cel slav, şi alte bâjbâieli, îmi aminteşte povestea aceluia care nu ştia dacă el sau frate-său mai e viu pentru că unul din ei — nu se ştie care — s-a înecat în baie.

POMPIERUL: Nu vreţi să vă spun nişte poveşti?

DOAMNA SMITH: Vai, cum să nu, sunteţi o comoară. (îl îmbrăţişează.)

DOMNUL SMITH, DOAMNA MARTIN, DOMNUL MARTIN: Da, da, poveşti, bravo, bravo! (Aplaudă.)

POMPIERUL: Interesant e că poveştile pompierilor sunt toate adevărate şi trăite.

POMPIERUL: Vorbesc despre lucruri pe care le-am trăit pe pielea mea. Realitatea şi numai realitatea. Nimic din cărţi.

DOMNUL MARTIN: Aşa e, nu în cărţi găseşti adevărul, ci în viaţă.

DOAMNA SMITH: Daţi-i drumul!

DOMNUL MARTIN: Daţi-i drumul!

DOAMNA MARTIN: Linişte, începe.

POMPIERUL tuşeşte de mai multe ori: Iertaţi-mă, dar nu vă mai uitaţi aşa la mine. Mă jenez. Ştiţi că sunt timid.

DOAMNA SMITH: Ce comoară de om! (Îl îmbrăţişează.)

POMPIERUL: Încerc totuşi să încep. Dar promiteţi-mi că nu ascultaţi.

DOAMNA MARTIN: Păi, dacă nu ascultăm, n-auzim nimic.

POMPIERUL: La asta nu m-am gândit!

DOAMNA SMITH: V-am zis eu: are suflet de copil.

DOMNUL MARTIN, DOMNUL SMITH: Vai ce copil mic şi scump! (îl îmbrăţişează.)

DOAMNA MARTIN: Curaj.

POMPIERUL: Bine. (Tuşeşte, apoi începe cu o voce tremu-rând de emoţie.) Câinele şi boul, fabulă experimentală: „într-o bună zi, alt bou l-a întrebat pe alt câine: «Tu de ce nu ţi-ai înghiţit trompa? — Pardon, i-a răspuns câinele, am crezut că-s elefant.»

Englezul şi-n casă goală e ca la curtea regală.

Pofta de a ucide bătrani.Bătranii sunt scîrboși.Tinerii sunt mediocrii și nerozi.Tinerii mi-au fost întodeauna nesuferiți,mai ales cand eram tanăr.Curtea pe care maeștrii de gandire,umblă după clientelă,o fac tineretului,e unul din lucrurile cele mai înjositoare din cate cunosc.Cată lipsă de demnitate,ce lașitate,ce nonsens!

Poezia este destinata poeziei si nu publicului. Poetul nu are nevoie de public. Publicul confunda poezia cu sansoneta.

Do rhinoceroses cough?