Mircea Eliade Quotes

Camaraderia între un bărbat şi o femeie tânără este posibilă numai dacă amândoi sunt foarte inteligenţi sau dacă amândoi iubesc. Altminteri este o simplă tovărăşie mai mult sau mai puţin insipidă, foarte puţin interesantă sufleteşte, sau o etapă preliminarie unei legături tot atât de puţin interesante. Iar prietenia între un bărbat şi o femeie tânără este de asemenea un mare cuvânt, cu majusculă, dacă nu e alimentată de inteligenţă şi susţinută de dragostea pe care fiecare dintre ei o poartă altei persoane. Tovărăşiile acelea agreabile şi impure pe care le numim prietenii se rezumă de cele mai multe ori la vizite frecvente, la oarecare confidenţe şi la o caldă familiaritate. Mai sus nu răzbat.

The primitive magician, the medicine man or shaman is not only a sick man, he is above all, a sick man who has been cured, who has succeeded in curing himself.

Nu puteam crede că sunt și eu asemenea celorlalte mii de muritori nefericiți, care iubesc și uită, și mor fără să socotească nimic etern, nimic definitiv.

Am iubit întotdeauna pe mai multe planuri, n-am ştiut să sacrific totul pentru un sâmbure de adevăr sau de viaţă, de aceea m-am lovit de toate pragurile şi m-au dus valurile cum au vrut.

Light does not come from light, but from darkness.

Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii - sau nu-ţi aduci aminte - când au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă. Şi totuşi, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvânt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îţi rămâne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificaţia ei.

A non-religious man today ignores what he considers sacred but, in the structure of his consciousness, could not be without the ideas of being and the meaningful. He may consider these purely human aspects of the structure of consciousness. What we see today is that man considers himself to have nothing sacred, no god; but still his life has a meaning, because without it he could not live; he would be in chaos. He looks for being and does not immediately call it being, but meaning or goals; he behaves in his existence as if he had a kind of center. He is going somewhere, he is doing something. We do not see anything religious here; we just see man behaving as a human being. But as a historian of religion, I am not certain that there is nothing religious here…
I cannot consider exclusively what that man tells me when he consciously says, ‘I don’t believe in God; I believe in history,’ and so on. For example, I do not think that Jean-Paul Sartre gives all of himself in his philosophy, because I know that Sartre sleeps and dreams and likes music and goes to the theater. And in the theater he gets into a temporal dimension in which he no longer lives his ‘moment historique.’ There he lives in quite another dimension. We live in another dimension when we listen to Bach. Another experience of time is given in drama. We spend two hours at a play, and yet the time represented in the play occupies years and years. We also dream. This is the complete man. I cannot cut this complete man off and believe someone immediately when he consciously says that he is not a religious man. I think that unconsciously, this man still behaves as the ‘homo religiosus,’ has some source of value and meaning, some images, is nourished by his unconscious, by the imaginary universe of the poems he reads, of the plays he sees; he still lives in different universes. I cannot limit his universe to that purely self-conscious, rationalistic universe which he pretends to inhabit, since that universe is

Atunci am înțeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci și sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alții, că, în sfârșit, totul se uită sau se poate uita.

Vă e teamă de consecinţele grave ale actelor dumneavoastră şi atunci inventaţi o morală sau o filosofie prin care vă puteţi dispensa de ele.

to have solely one thought, but it to be capable to destroy the universe.

Do what he will, he [the profane man] is an inheritor. He cannot utterly abolish his past, since he himself is a product of his past. He forms himself by a series of denials and refusals, but he continues to be haunted by the realities that he has refused and denied. To acquire a world of his own, he has desacralized the world in which his ancestors lived; but to do so he has been obliged to adopt an earlier type of behavior, and that behavior is still emotionally present in him, in one form or another, ready to be reactualized in his deepest being.

Bucureştiul, îndeosebi, are cele mai toxice amurguri, în toate anotimpurile. E greu să rămâi singur, să nu te îndrăgosteşti, să nu-ţi cauţi pereche într-un astfel de oraş, în care soarele se stinge cu atâta melancolie...

Dar iubirea aceasta ar putea să-mi revele ceva. Poate te-am întâlnit şi m-am îndrăgostit de d-ta ca să mă înveţi ceva. Învaţă-mă, atunci! Spune-mi de ce mi-ai apărut în cale. Nu te-am întâlnit aşa, din întâmplare, doar ca să flirtez cu d-ta; nu-mi place să flirtez. Nu mi-am înşelat niciodată soţia. Dar am simţit, întâlnindu-te, că mi s-a făcut un semn.

To whatever degree he may have desacralized the world, the man who has made his choice in favor of a profane life never succeeds in completely doing away with religious behavior.

Nu ne putem împotrivi acestui destin. Dar avem măcar datoria să protestăm împotriva lui. Şi, eu cel puţin, nu am alt mijloc de a protesta decât refuzând să fiu confiscat, macerat şi terorizat de acest destin. Dacă va fi să mor azi, mâine sau într-o lună - am să mor. Dar am să mor, cel puţin, mândru că n-am renunţat la demnitatea mea umană, la libertatea mea. Istoria mă va omorî, dar nu va omorî un sclav - ci un om liber, care a ştiut să-şi smulgă măcar o frântură din viaţa lui teroarei istoriei.