Romanian-American historian, writer, philosopher and professor at the University of Chicago (1907–1986)
Mircea Eliade (13 March 1907 {O.S. 28 February} – 22 April 1986) was a Romanian historian of religion, fiction writer, philosopher, and professor at the University of Chicago. His most enduring and influential contribution to religious studies was possibly his theory of Eternal Return, which holds that myths and rituals do not simply record or imitate hierophanies, but, at least to the minds of the religious, actually participate in them.
From: Wikiquote (CC BY-SA 4.0)
Am sentimentul vag ca libertatea individuala este o stare imperfecta de libertate, vorbi el in cele din urma, putin plictisit. Recunosc! un foarte vag si aproximativ sentiment. Cred, insa, ca o libertate colectiva, a speciei umane daca se poate, sau macar a unei anumite ramuri a acestei specii - este mult mai grandioasa, mult mai euforica...
În literatură, oamenii elementari, cu pasiuni puternice, dominați de un singur viciu sau oarecum maniaci, par vii și autentici. Ceilalți, mai ales oamenii buni, blânzi, inteligenți și, în primul rând, oamenii preocupați de probleme morale, par fazi, fără contur, lipsiți de personalitate. În fond, literar vorbind, sunt neinteresanți.
Try QuoteGPT
Chat naturally about what you need. Each answer links back to real quotes with citations.
Sunt si alte lucruri esentiale pentru un tanar. Sunt lucruri care il privesc mai direct decat dragostea. Majoritatea oamenilor de astazi sunt umiliti de societate, sunt anihilati de evenimente. Aproape nimeni din noi nu mai poate creste in voie, nu-si mai poate implini destinul lui...Ideile care circula astazi fara a mai intampina vreo rezistenta, sentimentele-tipar, mari si sterpe, care ne coplesesc-atentatul acesta la fiinta noastra e mult mai grav. Tu nu crezi ca avem si alte datorii decat de a iubi o femeie pana la moarte?
De obicei, nu-mi plac oamenii trişti; cu atât mai puţin femeile triste. Cei mai mulţi dintre noi suferim de tristeţi umilitoare, de ordin biologic sau psihologic. Suntem trişti, pentru că am ratat o afacere, pentru că nu ne funcţioneaza ficatul sau pentru că am pierdut o noapte la chef sau bibliotecă. Iar cu femeile e şi mai penibil. E ceva de duzină în cele mai multe tristeţi feminine.
Every world is the work of the gods, for it was either created directly by the gods or was consecrated, hence cosmicized, by men ritually reactualizing the paradigmatic act of Creation. This is as much as to say that religious man can live only in a sacred world, because it is only in such a world that he participates in being, that he has a real existence. This religious need expresses an unquenchable ontological thirst. Religious man thirsts for being. His terror of the chaos that surrounds his inhabited world corresponds to his terror of nothingness. The unknown space that extends beyond his world – an uncosmicized because unconsecrated space, a mere amorphous extent into which no orientation has yet been projected, and hence in which no structure has yet arisen – for religious man, this profane space represents absolute nonbeing. If, by some evil chance, he strays into it, he feels emptied of his ontic substance, as if he were dissolving in Chaos, and he finally dies.
[...]Tinerii aceştia vor păstra întotdeauna faţă de femei o atitudine confuză, lipsită de perspective şi de nuanţe. Într-o continuă disponibilitate conjugală, ei vor privi femeia sexual şi sentimental, adică posesiv. Cred că le-ar fi greu să cunoască o femeie frumoasă, fară să aibă îndată un joc mental — de imaginaţie sau de tactică — orientat sexual. Oricâte femei ar cunoaşte şi ar avea, nu vor intui totuşi decât un singur tip (sau o singură faţetă) feminin: soaţa, femeia asupra căreia el are drepturi legale. O camaradă, o prietenă, o colaboratoare, o amantă, o maestră sau o elevă (in dragoste) — le sunt inaccesibile.
„Un om trăieşte autentic... Un credincios nu are mai mult de două, trei experienţe religioase în toată viaţa lui, adăugase. Restul e rutină. Ca şi viaţa noastră: o serie nesfârşită de automatisme. Doar câteva ceasuri autentice la zece, cincisprezece ani. Şi când vrei să ieşi din rutină, faci istorie...